INTERVIURILE
Dacă reușești să inspiri niște oameni, aceștia vin cu toate resursele lor
Interviu cu Andrei Uleia
Fondator al AWE | Adaptive Work Environment
Am stat de vorba cu un arhitect, care vorbește despre posibilitatea de a-ți adapta mediul în funcție de moment și de context, pentru a păstra conexiunea cu oamenii pe care-i cunoști, pentru a crea o experiență foarte puternică în realitate cu ajutorul tehnologiei.
1. Care sunt primele lucruri pe care trebuie să le știm despre tine, Andrei?
Sunt un om cu multe pălării.
Una dintre pălăriile mele este reprezentată de interesul meu crescut asupra modului în care noi și copiii noștri am putea folosi spatiile fizice mai bine în viitor. Interacționând de foarte timpuriu și foarte mult cu mediul digital (telefoane, iPad-uri, etc), în momentul în care aceștia ies din coconul acestui mediu și intră în spațiul fizic, găsesc un spațiu limitativ, câteodată constrângător, total neantrenant și fără prea mult șarm. Și când atenția nu le este trezită suficient de mult prin ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi, se refugiază (și ei și noi), deschid telefoanele și reiau conversația începută cu prietenii lor. Și poate nici aici nu e nimic dramatic. În schimb noi, ca specie am evoluat exclusiv pe baza interacțiunii fizice și a cooperării. Iar mediul digital, din nefericire, nu facilitează interacțiunea fizică și schimbul de informații non-verbale, în special.
Toată această preocupare a mea s-a materializat într-un prim prototip funcțional al unui spațiu fizic care să fie antrenant și incitant și care să aducă în spațiul fizic lucrurile pe care copiii noștri și noi înșine le învățăm în mediul digital. Ideea este de a avea posibilitatea să-ți adaptezi mediul în funcție de moment și de context, să păstrezi conexiunea cu oamenii pe care-i cunoști, să creezi o experiență foarte puternică în realitate cu ajutorul tehnologiei, și ele să conlucreze perfect.
Scopul pe termen lung, din punctul meu de vedere, ar fi o dată de a rezolva o problemă stringentă a companiilor care doresc să atragă, să stimuleze și să rețină cât mai mult tinerele talente. O a doua direcție este ca acestea să folosească în totalitate spațiul pe care îl au la dispoziție. În zilele noastre, 30% din spațiile de birouri nu sunt folosite însă aduc cu sine cheltuieli de exploatare.
Un alt aspect este acela că, având nevoie să construim mai puțin, amprenta noastră asupra mediului este mai mică, folosim mai puține resurse.
Ca arhitect, am ajuns la acest proiect trecând prin multe fitout-uri și multă proiectare de birouri și întâlnind multe companii care se lovesc de aceste probleme. Și asta, cumva, m-a pus pe gânduri. Eu convingând și inspirând oamenii, oamenii din acele companii au rezonat și au zis «Da, e o idee foarte bună. Ne place să ajutăm. Dacă putem, vrem să ajutăm!». Dacă reușești să inspiri niște oameni, aceștia vin cu toate resursele lor.
2. Ce te-a determinat să alegi arhitectura și ce i-ai sfătui pe tinerii din ziua de azi, și nu numai, să facă pentru a-și găsi vocația, pentru a alege ce li se potrivește?
La momentul respectiv, a reprezentat ce-mi doream să fac cel mai mult. Atunci era cool: cele mai tari chestii erau la arhitectură, cele mai creative chestii erau la arhitectură... Părerea mea e că în momentul în care îți alegi ceva (orice) și alegi să excelezi în ceea ce faci, asta te ajută să-ți găsești o motivație și motivația mea este reprezentată de un motto, și anume de a crea semnificație în tot ceea ce faci. Și când ajungi să îți vezi sensul în ceea ce faci, începi să vezi mult mai multe lucruri, explorezi cât mai mult și, din ceea ce „strângi”, oferi înapoi celor din jur, prin prisma profesiei tale. Nu contează ce-ți alegi.
Un sfat pentru oricine este să încerce să afle ce îl definește cu adevărat. Și în momentul în care reușește asta, indiferent de contextul vieții, atunci își va găsi și modul prin care să se exprime. Și poate să înceapă cu ceva și apoi să evolueze și să devină altceva și apoi altceva. Și iarăși este ok. Și este ok și să-și schimbe drumul. E normal, avem alte perspective, alte experiențe... Dar contează foarte mult să faci ceea ce crezi, ceea ce-ți va face plăcere fiindcă greu va fi oricum. Nu ține de tine contextul exterior.
3. Există ceva din arhitectură, un principiu sau altceva care crezi că ar trebui aplicat și resurselor umane? Ai putea să faci o astfel de paralelă?
Ar fi mai multe direcții. Acum mă gândesc la următoarea: o construcție are nevoie de timp și pregătire pentru a fi edificată. Faci niște planuri, sunt aprobate, există un constructor, o echipă de implementare, și apoi se edifică construcția propriu-zisă până este gata. Și bănuiesc că seamănă, ca principiu și demers, cu a alege o echipă, cu a crea seminariile și trainingurile potrivite pentru a mobiliza oamenii până când sudezi echipa respectivă. Ambele sunt pline de neprevăzut și ambele evoluează în timp. Și dacă ar fi să ne rezumăm la un principiu care poate fi luat și dus mai departe de domeniul resurselor umane, este că ajută să fii deschis, să fii flexibil, să fii foarte rapid în a răspunde și să poți ajusta din mers lucruri fiindcă construcția presupune și erori care trebuiesc reglate. Bineînțeles, ca arhitect, niciodată nu te gândești la o soluție care pune în pericol viața oamenilor. Dacă e ceva în neregulă, construcția se demolează și se reface. Ceea ce e valabil și în resurse umane: nu lași nimic șubred. Trebuie să găsești soluții rapid, pentru a redirecționa lucrurile spre cursul firesc, spre zona de scop final pe care ți l-ai propus de la început.
4. Datorită proiectelor tale, intri în contact cu oameni din mai multe generații. Ce crezi că ar putea învăța tinerii de la generațiile mai mature și invers? Există o vârstă de la care nu mai putem învăța să ne schimbăm sau să ne adaptam?
Cred că prima datorie ne aparține nouă, celor născuți înainte, de a le deschide tinerilor apetitul de a cunoaște și de a-și dori mai mult. Bineînțeles, ei pot alege una sau alta dar cred că tot la noi este această datorie. Oricum ar fi, în primul rând este datoria noastră, a celor născuți mai întâi să oferim și apoi e datoria noastră față de noi înșine de a ne păstra curioși și dornici de a afla lucruri noi. Dacă noi, la rândul nostru, nu ieșim din bula noastră, cu siguranță, n-o sa învățăm nimic și n-o să ne păstrăm mintea trează. Suntem singurii oameni care pot fi exemplu pentru cei din jur, așa că să cerem de la noi, să facem și noi și apoi, exemplul poate fi preluat. E o chestie care ține de natura umană. Totul este să fii consecvent suficient de mult timp, până apare și al doilea și al treilea. Tu trebuie doar să depășești nivelul acela de +1.
5. Ce așteptări ai de la comunitatea Great HRs și care crezi că sunt îmbunătățirile pe care activitățile desfășurate aici le pot aduce companiilor din România
Voi aveți un rol de luptă de gherilă, de oameni care influențează și care pot fi foarte puternici atâta timp cât sunt uniți. Comunitatea în sine este foarte importantă din acest punct de vedere, sunteți o voce comună și, în felul acesta puteți ameliora standarde.
Aveți un mare avantaj: puteți colecta foarte multe informații din foarte multe zone, foarte multe experiențe diferite și le puteți împărtăși întregii comunități. Cu ocazia aceasta, aveți șansa să elevați membrii, altora să le oferiți o perspectivă mai largă. Bănuiesc că şi per total, aveți șansa de a crea conexiuni între companii care au nevoie de aceste conexiuni. Și atunci e nevoie de cineva să ajute. În felul acesta se sudează și mai mult comunitatea și apare această idee de organism viu care contribuie și funcționează.
6. Cum crezi ca ai putea să aduci un plus de valoare comunității?
Planul cu acest prototip, AWE – Adaptative Work Environment, este să fac mai multe spații în orașele importante ale țării. Reușind să măresc numărul acestor spații prototip, sunt convins că comunitatea voastră Great HRS le poate folosi și, ceea ce e mai important, le poate folosi simultan, va putea să creeze conexiuni mai ușor între aceste spații. Acesta este modul cu care aș putea să ajut. Pe de altă parte, printre lucrurile pe care le propovăduim noi în cadrul conceptului, sunt inclusiv modelele despre cum alegi oamenii, cum inspiri companiile. Şi atunci, atâta timp cât este acest spațiu, întotdeauna aici se va vorbi despre lucrurile care fac oamenii mai buni, mai împliniți și mai fericiți. Cam asta e direcția.
Intervievator: Ioana Stefan
Ambasador GreatHRs
